Prietenul la nevoie se cunoaşte. Dar ce se întâmplă în cazul în care acel prieten îl influenţează negativ pe copilul dumneavoastră? Cum puteţi interveni, determinându-l pe adolescent să-şi aleagă prietenii potriviţi, cum îl puteţi face să deschidă bine ochii?
Întotdeauna între dumneavoastră şi copil trebuie să existe o cale liberă de comunicare, fără ca el să fie nevoit să aibă „micile“ lui secrete. De cele mai multe ori, curiozitatea îi poate împinge pe anumite căi greşite, iar anturajul îl poate încuraja. Asta nu înseamnă însă că trebuie să ne ţinem copiii închişi în casă!
Câştigaţi-i încrederea!
Cu copilul trebuie să fiţi diplomat, deschis, să-l îndrumaţi subtil pe o anumită cale, să-i prezentaţi întotdeauna perspectivele în mod real, fără să-i formaţi o părere greşită despre ce-l aşteaptă. Copilul aflat la vârsta adolescenţei va face invers decât i se spune! Trebuie însă să-l determinaţi să înveţe din greşelile persoanelor care au un comportament negativ. Foarte important este însă să reuşiţi să-i câştigaţi încrederea copilului dumneavoastră să vă spună cele mai ascunse gânduri, care de multe ori îl pot măcina. Ar fi ideal ca el să vină să vă ceară sfatul. Practic, prin intermediul problemelor diverşilor prieteni, copilul discută diferite aspecte mai puţin plăcute. Încercaţi, indiferent de momentul în care vă cere sfatul, să nu-l respingeţi, aşteptaţi întotdeauna să aflaţi cât mai multe amănunte, să observaţi apoi cât de implicat este copilul dumneavoastră în această problemă, explicându-i apoi cu calm cât de nocive sunt „micile plăceri“ ale amicilor. Trebuie să îl determinaţi să ajungă singur la concluzia că nu e bine să calce pe urmele prietenilor care deja au probleme cu tutunul, cu alcoolul sau au nenumărate absenţe la şcoală… Nu faceţi afirmaţii gratuite legate de prietenii cu probleme, ci doar daţi-i drept exemplu. Numai aşa puteţi câştiga încrederea copilului şi cu siguranţă că va apela mereu la dumneavoastră pentru a vă cere părerea ori de câte ori apar diferite probleme, dar numai dacă sunteţi deschişi către comunicare.
În adolescenţă, copilul trece prin tulburări comportamentale
Conflictul dintre generaţii este din ce în ce mai pregnant în prezent, iar cazurile în care există probleme de relaţionare între părinţi şi copii sunt din ce în ce mai frecvente. Adolescenţii de 15 ani sau în general cei aflaţi la vârsta pubertăţii pot prezenta tulburări comportamentale: isterie, depresie, agresivitate, lipsă de comunicare… Părinţii trebuie să ştie că, la această vârstă, copilul trece printr-un proces de acumulare a informaţiilor pentru a-şi crea propriul bagaj de cunoştinţe, dar şi personalitatea. Pentru aceasta, el foloseşte ca sistem de învăţare imitaţia adulţilor, modelul cel mai apropiat fiind părinţii. De aceea încercaţi să fiţi consecvenţi, nu vă contraziceţi în ceea ce spuneţi, nu vă certaţi în faţa lui. Încercaţi preţ de câteva minute să gândiţi ca el, astfel încât să vă simtă aproape. De aceea este recomandat să vă amintiţi cum eraţi la vârsta lui şi cum gândeaţi. Rolul de „părinte“ presupune multă responsabilitate, dar asta nu înseamnă că trebuie să fiţi tot timpul serios.
O zi pe săptămână nu este suficient pentru a vă apropia de copil
Copilul învaţă din experienţele proprii şi greşelile sale îl ajută în procesul dezvoltării personalităţii. Din nefericire, lipsa de timp a adulţilor creează o distanţare a acestora de nevoile reale ale copilului. Căldura şi dragostea părinţilor sunt esenţiale pentru dezvoltarea armonioasă a copilului. Indiferent cât de ocupat aţi fi, faceţi-vă timp pentru el, pentru a discuta, pentru a-l asculta. Un week-end petrecut împreună cu copilul după ce a stat toată săptămâna singur şi v-aţi văzut doar seara, la culcare, nu vă apropie prea mult de acesta. Copilul simte nevoia unui sprijin în fiecare zi.
Nu uitaţi că este o persoană care trece printr-un proces de învăţare şi integrare în societate şi are nevoie de multe informaţii şi de suport.
